«

»

Mar 07

Calul ca si terapeut: hipoterapia – Partea a IIa

Continuare…

ErinThunder.jpg.w300h414

Exista doua forme de terapie cu ajutorul calului: calaria terapeutica si hipoterapia, cu diferente bine stabilite de catre cei implicati in domeniu.

Calaria terapeutica se adreseaza in general utilizarii largi, nefiind o forma de terapie in sine si neavand nevoie de interventia unui fizioterapeut specializat; este vorba de calarie recreativa dedicata persoanelor cu dizabilitati, dar cu autonomie. Calaria terapeutica se poate desfasura chiar in grupuri, sub supravegherea unui instructor, care va incerca sa-i invete pe cursanti regulile de baza ale echitatiei. Scopul este acela de a folosi echitatia, ca si sport, in scop adaptativ, de a-l ajuta pe pacient sa controleze calul pentru a-si imbunatati starea fizica si psihica, si nu urmarind linii terapeutice specifice. Cum scriam in postarea anterioara, diferenta dintre echitatie si hipoterapie este aceea ca in echitatie calaretul actioneaza asupra calului si in hipoterapie, calul actioneaza asupra calaretului.

In hipoterapie calaretul nu trebuie sa controleze calul, ci doar sa profite de miscarea acestuia. De data aceasta, va fi insotit de un fizioterapeut cu pregatire si certificare in hipoterapie, care ii va fi alaturi toata ora si va lucra cu cate un pacient in parte. Hipoterapia imbina kinetoterapia, terapia ocupationala si terapia vorbirii.

Terapeutul va evalua pacientul la inceput pentru a hotari daca acesta este apt pentru a incaleca, dar si pentre a stabili punctul de pornire de unde se va urmari evolutia in decursul tratamentului.

Ca si varsta, pot fi urcati calare de la copii de doi ani, pana la varstnici; chiar si cazurile speciale in care pacientul nu este capabil sa-si mentina postura in sa, poate beneficia de anumite exercitii in contact cu calul. De obicei se folosesc sei speciale, cu manere, spatar sau centura; exista chiar sisteme tip macara concepute pentru a ajuta incalecarea. Bineinteles ca se pune mare accent pe siguranta, motiv pentru care casca este obligatorie, iar terapeutul va fi in contact cu pacientul pe toata durata sedintei, mergand alaturi de cal.

Datorita existentei riscului de cadere si faptului ca se lucreaza cu un animal, se contraindica hipoterapia la cei cu tulburari severe de comportament, cu osteoporoza, instabilitate vertebrala, leziuni medulare acute, scolioza severa sau luxatia de sold.

In timpul sedintei, terapeutul va solicita pacientului sa efectueze diferite exercitii cat timp se afla calare, care au ca tinta imbunatatirea functiilor afectate. De exemplu, ar putea sa ii ceara sa se aplece spre fata si spre spate, sau chiar sa se ridice in picioare in sa, in functie de caz, pentru a exersa echilibrul in dinamica; sau ar putea sa ii ceara sa prinda o minge pentru a exersa coordonarea bratelor etc. Cu alte cuvinte, sedintele se vor desfasura conform unui plan terapeutic personalizat pe baza de exercitii specifice problemei ce se doreste corectata, cat timp calul se afla in miscare; corpul este astfel provocat sa execute sarcini speciale cat este si solicitat sa-si mentina echilibrul si postura. Cele 45 de min din sedinta sunt, astfel, o forma complexa si concentrata de kinetoterape si terapie ocupationala. De asemenea, pacientul va fi stimulat sa comunice, fie cu terapeutul, fie cu animalul, pentru a-si exprima gandurile si nevoile in acele momente.

Mai jos, cateva imagini cu tipuri de exercitii aplicate in hipoterapie:

Hipoterapia se adreseaza, astfel, pacientilor cu afectari mai severe, fiind o forma intensiva si personalizata de terapie, ce beneficiaza de atentia totala si nedivizata a terapeutului. Tot mai multe studii recente dezvaluie rezultate promitatoare in ce priveste recuperarea unor boli precum scleroza multipla sau paralizia cerebrala infantila.

In timp ce se investesc sume importante pentru a creea si achizitiona roboti ce incearca sa arate creierului cum sa coordoneze corpul pentru a-si mentine postura sau pentru a merge normal, exista calul. Acest minunat animal ne poate invata sa mergem si sa ne tinem drepti, tocmai pentru ca ne asemanam atat de mult. Si, in plus, ne ofera sansa unei relatii cu o fiinta vie, cu care putem comunica, care ne poate arata la randul ei afectiune ce vindeca trupul si din interior spre exterior.

Nu incerc sa demonstrez ca hipoterapia e solutia universala, ci ca poate fi o metoda adjuvanta de terapie, grabind recuperarea si alinand durerea. Sper ca pe viitor sa se formeze terapeuti specializati in hipoterapie care sa contribuie la raspandirea acestor beneficii si in Romania. Raspandirea si recunoasterea hipoterapiei ar putea face ca aceasta sa fie, intr-o zi, decontata de asigurarile de stat sau private, ca in SUA sau Franta. Nu am avea decat de castigat din a recunoaste iarasi valoarea pe care o poate avea calul in viata noastra si din a oferi cator mai multi bolnavi sansa la o forma de terapie blanda, frumoasa si surprinzator de eficienta.

http://api.ning.com/files/8mJmHqRs5PlWAwlx0Hh1HBR6TXhwcTvu-QF4sJCnKgLnu2ABmDVrHu8JWdm4LxBgHDeylAa56SGAHS9LCzwM-S-w7bQBuIlH/Sunrisew_c.jpg

Dr. Ioana Nastase

Reabilitare medicala

Bibliografie

  • Site-ul oficial al American Hippotherapy Association (http://www.americanhippotherapyassociation.org)
  • Hippotherapy vs. Therapeutic Riding. Site oficial Children’s Theraplay Foundation Inc. (http://www.childrenstheraplay.org)
  • Hippotherapy. Site oficial MyChild TM, Cerebral Palsy (http://cerebralpalsy.org)
  • Bertoti DB. Effect of therapeutic horseback riding on posture in children with cerebral palsy. Phys Ther 1988;68:1505–1512.
  • Hammer A, Nilsagard Y, Forsberg A, et al. Evaluation of therapeutic riding (Sweden)/ hippotherapy (United States). A single-subject experimental design study replicated in eleven patients with multiple sclerosis. Physiother Theory Prac 2005;1:51–77.
  • Meregillano G. Hippotherapy. Phys Med Rehabil Clin N Amer 2004;15:843–854. Pauw J. Therapeutic horseback riding studies: problems experienced by researchers. Physiother 2000;86:523–527.
  • Sunwoo H, Chang WH, Kwon JY, Kim TW, Lee JY, Kim YH. Hippotherapy in adult patients with chronic brain disorders: a pilot study. Ann Rehabil Med. 2012 Dec;36(6):756-61.
Be Sociable, Share!