«

»

Dec 09

Durerea – Partea I

- Incurcate sunt caile durerii -

 120917_pain_L

Corpul nostru se ghideaza dupa un principiu de baza: autoconservarea. Toate minunatiile care se petrec in fiecare fractiune de secunda sub pielea noastra, au scopul de a mentine acel firav echilibru ce face viata posibila. Si durerea, cu a sa conotatie profund negativa in mintea si inima noastra, nu face exceptie; este un element cheie al mecanismelor de autoconservare.

Ca sa dau un argument cat se poate de convingator, voi mentiona o boala genetica foarte rara, numita „insesibilitate congenitala la durere” (Congenital Pain Insesnsitivity – CIP). E o boala spectaculoasa care si-a gasit locul tot mai des in media (in seriale precum „Grey’s Anatomy”, „House MD”, sub forma de stiri pe yahoo), poate pentru ca ne aminteste de „puterile” unui supererou. E spectaculoasa pentru ca cei afectati nu simt durerea; „ce bine” am spune la prima impresie, nu?

De fapt, cei care au aceasta boala nu au de obicei nici o viata lunga, si nici sanatoasa; corpul lor va fi plin de cicatrici si sechele. Imaginati-va ca mancand iti musti obrazul si nu-ti dai seama, sau ca pui mana pe un metal incins fara sa realizezi, sau ca-ti fracturezi un picior dar continui sa mergi pentru ca nu doare si tot asa. Leziunile exista chiar daca nu  dor, si chiar daca durerea ni se pare cea mai mare problema atunci cand calcam intr-o pioneza, nu este deloc asa… ea ne constrange sa nu mergem cu pioneza infipta in picior si, in plus, sa fim mai atenti data viitoare.

Ca un rezumat al povestii didactice legata de mecanismele durerii, se poate spune ca fenomenul dureros incepe la nivelul receptorilor periferici din tesuturi, se transmite prin fibrele nervoase ce traverseaza maduva, trunchiul cerebral, pentru a ajunge cu informatia pana la scoarta cerebrala, cand noi vom exclama: Au! Cine a lasat pioneza asta pe jos?! (daca suntem foarte politicosi…). Desigur ca totul e mult-mult mai complex decat atat. De fapt, pentru ca e o intepatura, semnalul electric alege fibrele nervoase rapide, mai intai face un popas la nivelul maduvei spinarii, de unde porneste miscarea reflexa de a ne ridica instant piciorul (pentru ca, nu-i asa?, mai inatai ridicam piciorul si abia apoi ne dam seama ce s-a intamplat si adresam ganduri bune vinovatului), pentru ca apoi sa ajunga la creier unde incepe o alta poveste. In plus, altfel va fi traseul daca in loc de pioneza, ar fi un metal fierbine, sau daca ar fi vina unei lovituri de pragul usii, sau daca durerea ar fi vina unei entorse de glezna sau a unei gastrite…

screen_shot_2012-02-25_at_1.28.09_pm1330205303594

Dincolo de toata aceasta prezentare simplista a fenomenului, durerea este poate una dintre cele mai complexe experiente umane. Daca ce se intampla cu stimulul dureros pana la nivel cerebral este deja studiat si bine inteles, la „etajul superior” totul devine… poezie.

Studii recente efectuate asupra creierului cu ajutorul PET (tomografie cu emisie de pozitroni) si fRMN (rezonanta magnetica nucleara functionala) au putut „vizualiza” cum perceptia dureroasa cuprinde diferite regiuni cerebrale. Semnalele nociceptive (senzatie initiala la contactul cu stimulul dureros) actioneaza asupra multiplelor retele neurale care au rol in procesele pre-cognitive, senzatia dureroasa aparand din arii care genereaza concomitent senzati, emotie si cognitie. Cu alte cuvinte, durerea este o perceptie complexa de natura psihologica in profunda legatura cu ceea ce gandim, simtim sau ce experiente anterioare am avut. Astfel se ridica intrebarea: durerea este cea care induce tulburari psihologice sau, de fapt, durerea este formata, de la inceput, si ca urmare a psihicului nostru?

brainil1-320x265

O alta conexiune interesanta a caii durerii este cu sistemul simpatic. Sistemul simpatic este, simplist spus, cel care ne pregateste corpul pentru „fuga sau lupta” atunci cand suntem in situatii limita: respiratia devine mai rapida, inima impinge repede sangele inspre muschi, acestia se contracta, pupilele se dilata, atentia este ascutita. Durerea semnalizeaza, pana la urma, o situatie potential periculoasa, si atunci, odata cu ea se activeaza toata panoplia de reactii fizice menite sa ne salveze.

Aspectul durerii poate cel mai profund influentat de psihicul nostru este intensitatea acesteia sau, mai exact, nivelul pragului nostru de sensibilitate. O durere de aceeasi intensitate va fi perceputa diferit de doua persoane: pentru cea cu un prag de sensibilitate inalt va fi suportabila, pe cand pentru cea cu prag jos de sensibiliate, aceeasi durere ar putea fi invalidanta.

Trei factori au fost descrisi ca si principali modulatori psihologici: atentia, anticipatia si interpretarea. Este cunoscut faptul ca un bolnav care sufera de durere cronica va fi mult mai vigilent la ce se intampla in corpul lui, si atunci va simti durerea la intensitate mai mare; de aceea, cea mai utilizata modalitate nefarmacologica antialgica la copii este distragerea atentiei… In ceea ce priveste anticipatia, aceasta se refera la faptul ca experientele anterioare cu acelasi tip de stimul, de exemplu, ne va influenta modul in care simtim durerea; daca ne-am lovit o data de tocul usii si a durut tare, ne va durea cel putin la fel de tare si data viitoare cand ne lovim, chiar daca contactul e mult mai usor, pentru ca la asta ne asteptam. Al treilea factor este, bineinteles, interpretarea noastra asupra fenomenului: atunci cand cauza durerii ni se pare foarte grava, si durerea o vom simti mai puternica.

DUREREA

Durerea = experienta integrativa individuala, influentata de factori unici, personali

Acesti factori sunt cei care influenteaza pragul nostru de sensibilitate, poate cea mai importanta componenta a caii durerii; nu prea conteaza ce nivel are durerea pe scala X daca noi avem echilibrul psihic necesar sa o suportam mai bine. Partea pozitiva a povestii e faptul ca macar ceva din acest proces rigid poate fi controlat si prin vointa noastra : psihicul nostru. Ne putem controla atentia, anticipatia si modul de interpretare in asa fel incat o durere sa fie mai suportabila. Nu e usor, dar e mai realizabil decat influentarea proceselor electrice si chimice din periferie.

Durerea nu este dusmanul si nici nu suntem complet neputinciosi in fata ei. Bineinteles ca sunt situatii in care durerea devine boala in sine, sau cand resursele noastre sunt depasite, dar pana acolo e cale lunga…

0911-77-f-x616

Dr. Ioana Nastase

Reabilitare medicala

- Va urma -

 

Bibliografie

  • RH Dworkin, WS Breitbart. Psychosocial Aspects of Pain: A Handbook for Health Care Providers. IASP Press. Seattle. 2004
  • OC Mungiu. Tratat de algeziologie. Ed. Polirom. Iasi. 2002
  • DB Carr, JD Loeser, DB Morris. Narrative, Pain and Suffering. IASP Press. Seattle. 2005
  • N Danziger, JC Willer. Congenital insensitivity to pain. Rev Neurol. 2009 Feb;165(2):129-36
Be Sociable, Share!

    Comentarii

    1. […] scriam in postarea anterioara, fenomenul durerii este doar unul dintre minunatele mecanisme ale organismului de a-si […]

    2. […] “exagerata”, aparuta prin tulburari de transmitere nervoasa – mai multe detalii aici). Astfel, administrarea de curcumin a atenuat durerea neuropata la nivelul cicatricilor […]