Oct 17

Noua știință a gestionării artrozei

http://www.divin.ro/imagini/obiecte/mare_Noua_stiinta_a_gestionarii_artritei_C_Thomas_Vangsness_jr_si_Greg_Ptacek_editura_Lifestyle.jpg

 

Ma chinuiesc de un an să (încep să) redactez un articol despre artroză, un fel de recenzie a ultimelor dovezi, așa încât nu pot decât să-mi exprim admirația față de cineva care face o carte bună din asta. Este vorba despre o carte scrisă de un ortoped, foarte bine pusă la punct cu notățile, complexă din punct de vedere medical, dar în același timp, accesibilă tuturor (celor multi) care au de-a face cu artroza. Este vorba despre „Noua știință a gestionării artritei”, scrisă de Dr. C. Thomas Vangsness Jr, profesor de chirurgie ortopedică și șeful catedrei de medicină sportivă de la Facultatea de Medicină Keck din cadrul Universității Southern Carolina. Am apreciat-o pentru echilibrul modului de abordare, pentru tonul direct, modest si obiectiv cu care discută de la dietă, protezare, până la plante medicinale, argumentat prin rezultatele unor studii, experiența profesională și personală. Și se pare că au apreciat-o și alții, ea intrând în mai multe topuri ale cărților pentru sănătate din 2014.

 

„Din experiența mea pot spune că acei pacienți care știu mai multe despre […] artroza de care suferă sunt cei care sunt capabili de a trăi viața din plin în cadrul oferit de boală”

Înainte de a continua, vreau sa fac o mențiune legată de termenul de „artrită” sau „osteoartrită” folosite (în mod nefericit) de traducătorul în română al cărții. În engleză se numește „osteoarthritis” ceea ce noi numim „artroză”, termen preluat din terminologia franceză „arthrose”. Cel puțin deocamdată nomenclatorul nostru de specialitate așa denumește patologia degenerativă articulară, păstrând termenul de „artrită” pentru bolile auto-imune sau infecțioase. Părerea mea personală este ca „osteoartrita” este un termen mai corect pentru ceea ce se știe la momentul actual despre modul de apariție al acestei boli – am scris un articol pe tema aseasta aici. Totuți, cred că este păcat că cei (mulți) care se știu diagnosticați cu artroză sau „reumatisme” ar putea trece cu vederea o carte care le-ar fi de folos, din cauza unui titlu inadaptat la „realitatea” terminologică românească. Așa că eu voi forța mâna traducătorului și mă voi referi totuși la artroză.

„Se credea mai demult că artroza este o afecțiune cauzată de uzura mecanică a articulațiilor de-a lungul timpului, însă acum știm că ea este determinată în mare măsură de inflamația cronică. Se pare că procesul patologic este cauzat de o cascadă de factori – infecții bacteriene și virale, radicali liberi și stres oxidativ, expresia genetică, obezitatea și sindromul metabolic.”

http://www.vangsnessmd.com/wp-content/uploads/2014/06/Dr-Vangsness-Photo1.jpg

Vangsness recurge (în dulcele stil american) la termeni precum „obezerită” sau „diabezitatea” pentru a explica modul în care inflamația cronică din organismul omului modern, precum și dezechilibrele biochimice și endocrine, sunt factori mai „grei” în procesul artrozic, decât simpla uzură mecanică datorată vârstei sau supra-ponderii. Un astfel de ortoped care ajunde să scrie despre dieta anti-inflamatorie pe care el însuși o practică și schimbărea stilului de viață ca cel mai eficient tratament, va câștiga credibilitate în ochii mei atunci când se avântă în „Vestul sălbatic al suplimentelor pentru artroză” și al terapiilor alternative. Tratând cu răbdare fiecare compus activ găsit pe piață, de la condroitină și glucozamină, la plante medicinale, fructe și condimente, justificând cu studii mici și mari, oferă un tablou valoros, cu efecte, contra-indicații și atenționări asupra produselor ce alimenteaza o întreagă industrie „anti-durere” și „anti-artroză”. De la chiropractică, acupunctură, la terapia laser, oferă un ghid orientativ asupra opţiunilor existente pentru cei care doresc să încerce și variante de tratament ne-medicamentos și ne-chirurgical, fără a avea rețineri în a desființa pe unele, și a-și exprima entuziasmul în privița altora.

„Nu există niciun medicament pe piață care are capacitatea de a reface cartilajul; totuși, este disponibilă o gamă largă de preparate eliberate cu sau fără rețetă care pot ameliora durerea și inflamația asociate degenerării cartilajelor care apare în artroză”

La fel de tranșant și ușor de parcurs, trece în revistă marea diversitate de medicamente utilizate la acești pacienți, explicând cum, de ce și de ce nu. Când chirurgia este alegerea potrivită, care sunt opțiunile de tratament chirurgical, ce presupune fiecare și cui se pretează, sunt întrebări ce primesc ușor un răspuns din partea chirurgului ortoped. Și, cu o notă de pasiune personală dată de propria experiență în cercetarea acestui domeniu, deschide și subiectul noilor strategii terapeutice: „Sfântului Graal al tratamentului artrozei” – terapia cu celule stem, terapia genică, printarea bilogică sau nanotehnologia, întrebându-se dacă tinerii actuali vor fi poate primii vindecați de artroza.

Cum spuneam, este o carte care oferă multe răspunsuri, cu o peniță simpatică, dar de expert responsabil. Aprecierea mea vine mai ales din accentul puternic pe care îl pune pe aspectul cel mai important în prevenirea și tratarea acestei patologii: stilul de viață. Implementarea unui stil de viață ce presupune o dietă sănătoasă, anti-inflamatoare, pierderea în greutate, mișcarea și informarea este singura recomandare pe care o face cu toată tăria. La fel ca și mine.

P.S. Prezentările din cazuistica proprie sunt de-a dreptul savuroase, fiind mai degrabă anectode cu mesaj medical.

„Am scris această care având următorul obiectiv: nu doar să ofer fiecărei persoane cele mai bune informații și strategii pentru a gestiona boala individual, ci și să-mi susțin pledoaria pentru o schimbare a abordării, care ar putea îndrepta o atenție sporită asupra osteoartritei și ar concentra mai multe fonduri către cercetarea acestei afecțiuni. Este principala cauză de dizabilitate și presupune costuri imense pentru societate…”

  • Dr. C. Thomas Vangsness Jr., Greg Ptacek. Noua știință a gestionării artritei. Lifestyle publishing, 2014.

Recuperare ușoară!

Dr. Ioana Iftime

Oct 04

Infecție în stomac – inflamația întregului organism?

Helicobacter Pylori - StomachHelicobacter pylori este o bacterie ce colonizează stomacul a peste 50% din populația globului și chiar a 80% în țările în curs de dezvoltare. De la descoperirea sa, acum 30 de ani, s-a demonstrat că poate cauza de la gastrită, ulcer, până la cancer gastric; de fapt, este infecția bacteriană cel mai puternic asociată cu apariția unei forme de cancer (răspunde pentru peste 25% din toate formele de cancer provocate de infecții).

Helicobacter poate infecta gazda, în absența tratamentului, pe viață. Această infecție cronică provoacă un sever răspuns inflamator acut și cronic, în funcție, atât de predispoziția gazdei, cât și de tulpina de Helicobacter. Acest răspuns inflamator era inculpat pentru afectările gastrice, dar, tot mai multe studii sugerează că ar putea fi și un factor în apariția multor alte boli extra-digestive, de la sindromul metabolic, până la scleroză multiplă.

cancers-03-03018-agComplicațiile gastrice ale infecției cu H. pylori, la endoscopie

World Journal of Gastrointestinal Pathophysiology a publicat în 2014, în numărul aniversar, dedicat în totalitate infecției cu Helicobacter, câteva articole interesante ce sintetizează posibilele afectări extra-digestive date de această bacterie. Prin fapul că infecția este una de durată, organismul produce factori imunitari în exces, o parte dintre anticorpi ajungând să fie îndreptați și împotriva sa, fenomen auto-imun. Toată acestă cascadă, de intensități variabile, poate creea un status pro-inflamator ce cuprinde întreg organismul. Exista deja ipoteza că multe boli idiopatice (fără o cauză cunoscută), precum Alzheimer, scleroza multiplă, Parkinson, ar avea o componentă inflamatorie; numeroase studii au gasit o legătură între infecția cu Helicobacter și apariția sau severitatea acestor boli.

De asemenea, poate cea mai studiată legatură este cea cu sindromul metabolic, „boala omului modern”, cu ale sale componente: obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, dislipidemie, hipertensiunea, dar și urmările sale – ateromatoza, cardiopatia ischemică, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral (AVC). Am pornit în această documentare pentru un studiu la care lucrăm despre prezența acestei infecții la bolnavii cu AVC sau sechele de AVC și pot confirma deja o rată mare de infectare la aceștia, precum și forme mai severe de infecție la pacienții grav decompensați.

 

Prezentare la Congresul Național de Reabilitare medicală,

Sibiu, 2015

0677646df7fe795bb96f048a712dc734Această problemă a afectării extra-gastrice mai trebuie încă studiată, rezultatele fiind uneori contradictorii. Care a fost prima, infecția sau cealaltă boală ? Dacă infecția cu Helicobacter este doar o picătură într-o găleată de alți factori declanșatori? Dar dacă este ultima picătură ? Gândindu-mă la un pacient cu sechele de AVC, ultimul lucru de care are nevoie este o gastrită, tulburări de nutriție și absorbție și orice alte probleme care îi pot compromite recuperarea.

Ce trebuie reținut este că jumătate sau chiar mai mulți dintre noi suntem infectați cu o bacterie care ne poate creea multe probleme, mai multe decât s-a crezut până acum.

 

Iată când se recomandă testarea :

  • Ulcer gastric sau duodenal activ sau în antecedente
  • Dispepsie (simptome gastro-duodenale), la populatiile la risc (iată că acest segment se lărgește mult, incluzând pe toți cei care suferă de afecțiunile pomenite mai sus)
  • Cancer sau limfom gastric
  • Boală de reflux gastro-esofagiană
  • Consum prelungit de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene)
  • Anemie feriprivă fară altă cauză aparentă (hemoragie, rezecție gastrică, nutriție deficitară)
  • Populații la risc pentru cancer gastric (din punct de vedere genetic sau al stilului de viață)

În ce privește testarea, standardul de aur este gastroscopia cu biopsie gastrică, cultură și antibiogramă. Variante mai puțin invazive, mai ieftine și cu o sensibilitate destul de bună sunt: dozarea anticorpilor din sânge, din fecale și testul respirator pentru uree.

Dacă se confirmă infecția, schema de tratament inițială standard (în lipsa alergiilor sau rezistenței la un anumit antibiotic) este tripla terapie, compusă dintr-un IPP (ex. omeprazol – Omez), ampicilină și claritromicină, timp de 7-14 zile. Re-testarea se face la 4-12 săptămâni. Și, bineînțeles, sub îndrumarea unui gastroenterolog sau a unui internist.

P.S: Unele studii au demonstrat promițătoare efecte inhibitorii asupra H. pylori a unor alimente și condimente: pro-bioticelor din iaurt, scorțișoarei, chimenului, ghimbirului, turmericului, lemnului dulce și a ardeiului iute (cu rezerva că este contra-indicat în gastrită). Acestea pot fi astfel un adjuvant util în combaterea infecției.

newsboy

Recuperare ușoară!

Dr. Ioana Iftime

Bibliografie

  • MC Neri, L Lai, P Bonetti, A R Baldassari. Prevalence of Helicobacter pylori Infection in Elderly Inpatients and in Institutionalized Old People: Correlation with Nutritional Status. Age and Ageing 1996;25:17-21.
  • NF Azevedo, J Huntington and KJ Goodman. The Epidemiology of Helicobacter pylori and Public Health Implications. Helicobacter 14 (Suppl. 1): 1–7.
  • TL Testerman, J Morris. Beyond the stomach: An updated view of Helicobacter pylori pathogenesis, diagnosis, and treatment. World J Gastroenterol 2014 September 14; 20(34): 11950-11961.
  • F Wong, E Rayner-Hartley, MF Byrne. Extraintestinal manifestations of Helicobacter pylori : A concise review. World J Gastroenterol 2014 September 14; 20(34): 11950-11961.
  • L Álvarez-Arellano, C Maldonado-Bernal. Helicobacter pylori and neurological diseases: Married by the laws of inflammation. World J Gastrointest Pathophysiol 2014 November 15; 5(4): 400-404.
  • E Gavalasa et al. Relationship between Helicobacter pylori infection and multiple sclerosis. Annals of Gastroenterology (2015) 28, 353-356.
  • WS Huang et al. Helicobacter pylori infection increases subsequent ischemic stroke risk: a nationwide population-based retrospective cohort study. Q J Med 2014 doi:10.1093/qjmed/hcu117.
  • W D. Chey, BC.Y. Wong. Management of Helicobacter pylori Infection. Am J Gastroenterol 2007;102:1808–1825.
  • R O’Mahony et al. Bactericidal and anti-adhesive properties of culinary and medicinal plants against Helicobacter pylori. World J Gastroenterol. 2005 December 21; 11(47): 7499-7507.
  • S. Behrad, M.Y. Yusof, K. L. Goh, A.S. Bab.
    Manipulation of Probiotics Fermentation of Yogurt by Cinnamon and Licorice: Effects on Yogurt Formation and Inhibition of Helicobacter Pylori Growth in vitro. World Academy of Science, Engineering and Technology 60 2009.

Sep 08

Tipuri de orteze si utilizarea lor in afectiunile osteo-articulare

Ortezele sunt dispozitive ortopedice destinate sa protejeze, sa imobilizeze sau sa sustina un membru inferior sau superior, coloana vertebrala sau o alta parte a corpului. Utilizarea ortezelor elastice si rigide se face la recomandarea medicului specialist fiind indicate pentru recuperari post-operatorii ale pacientilor, fazele inflamatorii ale afectiunilor reumatice, imobilizarea articulatiilor, imobilizare dupa fracture, diminuarea si inlaturarea durerilor provocate de articulatii.

Existe pe piata o gama larga de orteze concepute pentru utilizarea in anumite afectiuni ale sistemului osos si ale articulatiilor, realizate din material de calitate, in conformitate cu ultima tehnologia si cerintele comunitatii europene in domeniul dispozitivelor si echipamentelor ortopedice.

Orteze ajutatoare pentru afectiuni ale coloanei vertebrale

Afectiunile coloanei vertebrale cele mai frecvente sunt reprezentate de: dureri paravertebrale (in cazul unor dezechilibre ale sistemelor musculare sau ligamentare de sustinere), deviatiile (modificari la nivelul structurii coloanei) – scolioze, cifoze, lordoze, deviatii prin plan sagital (deformari ale coloanei vertebrale insotite de deformari ale toracelui si abdomenului) – cifoze, lordoze sau scolioze. Cauzele modificarilor vertebrale sunt multiple si variate, in urma carora echilibrul muscular este afectat, rezistenta osoara si articulara este precara, ceea ce face ca regiunea afactata sa fie mai expusa la modificari post-traumatice.

In procesul de recuperare in cazul acestor leziuni ale coloanei vertebrale si a musculaturii spatelui medicii specialist recomanda pe langa tratament si utilizarea urmatoarelor orteze cervicale si abdominale:

philadelphia1. Orteza cervicala Philadelphia – se utilizeaza in tulburari degenerative, in mobilizarea post-traumatica si post-chirurgicala, afectiuni retrograde ale coloanei cervicale, afectiuni ale ligamentelor, rani usoare in regiunea gatului, stenoza spinala. Materialul din care este confectionata aceasta orteza este spuma poliuretanica cu densitate mare, iar inchiderea se face in partile laterale cu Velcro;

2. Orteza cervicala C1 – se utilizeaza in cazul urmatoarelor afectiuni ale coloanei cervicale: artroze cervicale, torticolis, entorse usoare. Aceasta orteza este captusita cu bumbac, iar inaltimea este de 10 cm. Inchiderea se face posterior cu Velcro;

 

 

guler rigid3. Orteza cervicala rigida – se utilizeaza in spondiloza cervicala, ca suport postchirurgical, pentru imobilizarea in diverse traumatisme sau fracturi cervicale. Inaltimea ortezei este ajustabila in functie de pacient, fiind confectionata din material rigid cu marginile captusite cu burete astfel incat sa asigure o sustinere eficienta si confort;

 

 

 

 

guler moale

 

4. Orteza cervicala cu guler de rigidizare – se utilizeaza in afectiuni ale coloanei vertebrale precum: nevralgie cervico-brahiala, hernie de disc, spondiloza cervicala. Orteza este realizata din spuma poliuretanica si acoperita cu bumbac 100% non – alergenic, are un cadru circular de rigidizare confectionat din PVC, iar sistemul de inchidere este de tip Velcro, ajustabil.

 

 

 

 

Orteze ajutatoare pentru afectiuni ale membrului superior si articulatiilor

Cele mai frecvente afectiuni ale membrului superior sunt reprezentate de: entorse (intindere exagerata a ligamentelor, uneori ruptura acestora), luxatii (dislocari ale extremitatilor articulare), fracturi ale membrului superior (o fractura simpla poate fi tratata prin aplicarea unui bandaj sau orteze, insa una complicata necesita interventie chirurgicala pentru realinierea fragmentelor osoase) si afectiuni articulare (sinovita, tenosinovita, bursitele, artrita traumatica, periartrita traumatica, artrozele traumatice).

In procesul de recuperare dupa un traumatism, ortezele ajuta persoanele active sa revina rapid si sigur la activitatile fizice prin ghidarea controlata a miscarilor. Iata mai jos cateva tipuri de orteze pentru membru superior si utilizarea acestora:

  1. Orteza rigida pentru imobilizarea incheieturii mainii – se utilizeaza pentru entorse medii si grave, artroze, fractura de incheietura,  deformari sau inflamatii ale incheieturii, tenosinovite, iar inchiderea se face cu Velcro;

mana

  1. Orteza elastica pentru cot – este indicata pentru entorse si luxatii usoare, preventie in practicarea sportului, reeducarea miscarilor;
  2. Orteza pentru imobilizare umar si brat – indicata in cazul entorselor de umar, fractura de omoplat, luxatii scapulo-humerale, traumatisme;
  3. Orteza sustinere brat – se utilizeaza ca suport pentru sustinerea bratului, antebratului in afectiuni diverse precum entorse, traumatisme, sustinerea bratului sau antebratului aflat intr-un aparat gipsat;

cotcot2

 Orteze ajutatoare pentru afectiuni si traumatisme ale membrului inferior

Cele mai frecvente afectiuni ale membrului inferior sunt reprezentate de: entorse de glezna, entorse de genunchi (entorsa benigna, entorsa grava), leziuni ale meniscurilor genunchiului – rupturi (frecvente la sportivii de performanta), luxatia genunchiului.

Folosirea ortezelor in aceste afectiuni ale membrului inferior ajuta pacientul in recuperarea si refacerea rapida a regiunii afectate. Iata cateva orteze pentru membru inferior:

  1. Orteza elastica simpla pentru glezna – se utilizeaza in faza post-operatorie, entorse minore, luxatii usoare ale gleznei, inflamatii, cu rol de preventie in activitati sportive;
  2. Orteza elastica pentru glezna cu banda aditionala – utilizare pentru compresia ligamentelor, tratarea entorselor usoare, inflamatii si ca masura de protectie in timpul activitatilor sportive. Benzile duble ale ortezei din elastic inconjoara glezna pentru o fixare mai puternica;

glezniera

  1. Orteza elastica pentru genunchi – recomandata pentu sustinerea articulatiei genunchiului in cazul unor entorse minore, inflamatii musculare sau de ligamente;
  2. Orteza elastica pentru genunchi cu sustinerea rotulei – utilizarea in inflamatii minore ale ligamentelor, in stabilizarea articulatiei genunchiului, preventiv in timpul activitatilor sportive.

genunchigenunchi rotula

 

 

 

Magazinul online Echipamente Ortopedice vine in sprijinul persoanelor care in urma unui accident sau a unei interventii chirurgicale au suferit traumatisme avand nevoie de ajutor ca sa sustina si sa imobilizeze un membru sau o alta parte a corpului, punand la dispozitia pacientilor o gama larga de orteze personalizate.

Iul 09

Proiect: Broșurile pacientului – Ortopedie, Botoșani

ghiduri2Recuperarea după orice eveniment acut sau traumatic este un proces ce necesită mult timp, răbdare și colaborarea totală a pacientului. Un sistem de sănătate cu lipsa de personal, timp și fonduri, îngreunează, amână și uneori compromite recuperarea bolnavului. De multe ori, acesta pleacă acasă fără să înțeleagă sau să poată face ceva în continuare.

Broșurile pacientului sunt un sprijin, aducându-i lămuriri și ghidându-l după externare. Inspirându-mă din modul de abordare văzut în Franța, am realizat câteva broșuri pentru pacienții ortopedici, pentru secția de Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Județean de Urgență Mavromati Botoșani.

„Moștenirea” mea lăsată acestei secții demnă de tot respectul, de la care am învățat enorm, constă în ghidul pacientului pentru recuperarea după: artroplastia totală de șold (proteza de șold), artroscopia de genunchi, fracturile operate de humerus proximal (umăr) și distal (cot) și sindromul dureros regional complex (algoneurodistrofie). Posibilitatea pacientului de a pleca acasă cu o hârtie pe care să o poată studia și care să îi dea câteva indicații pentru o recuperare cât mai completă este un mic, dar util sprijin pe care sper să-l pot generaliza pentru cât mai multe patologii și secții.

Recuperare ușoară!

Dr. Ioana Iftime

Reabilitare medicală

brosura3

Iun 04

Cireșar împotriva gutei

http://ste.india.com/sites/default/files/2014/10/02/279193-cherry-700.jpg

Nu, nu este vorba despre vreo convenție a înaltelor foruri de sănătate cu privire la ziua internațională a gutei (care a fost pe 22 mai, apropo), ci este vorba despre efectele benefice ale vedetelor de sezon, cireșele, în controlul bolii gutoase.

Dr. Ludwig Bau raportează în 1950 efectele benefice ale consumului de cireșe la o serie de pacienți cu gută, în ce privește nivelul de acid uric din sânge și recurența crizelor dureroase. Dar abia în 2012 această ipoteză a fost recunoscută de comunitatea medicală, în urma unui studiu pe 633 de pacienți, condus de Dr. Zhang și colaboratorii. Rezultatele au fost surpinzătoare: în urma consumului a 2 porții de cireșe pe zi (1 porție – 10-12 cireșe) sau a extractului de cireșe, recurența atacurilor de gută a scăzut cu 35%, iar în asociere cu Allopurinol (medicamentul cel mai frecvent administrat în gută), recurența a scăzut cu 75%.

Există mai multe ipoteze asupra modului în care aceste fructe influențează fiziopatologia gutei, demonstrate prin câteva studii mai mici:

  • influențează filtrarea renală, stimulând eliminarea acidului uric prin urină;
  • blocarea unei cascade enzimatice hepatice (xantin oxidaza), scăzând sinteza de acid uric;
  • antocianinele conținute în cantitate mare de către cireșe au rol anti-inflamator (blocarea ciclooxigenazei) și anti-oxidant (eliminare oxidului nitric);
  • conținutul de vitamina C, relativ moderat la cantitățile luate în discuție, explică doar în mică măsură proprietățile anti-inflamatoare ale acestora.
  • rezultatele unor studii sugerează că vișinile, mai puțin dulci și mai bogate în antocianine și vitamina C, ar fi chiar mai potente decât cireșele, în ce privește efectele în gută.

Dacă cireșele, vișinile și extractele din acestea pot scădea concentrația plasmatică de acid uric și influența frecvența și intensitatea crizelor durerose, pacienții cu gută ar trebui să le ia în serios; atât cei care încearcă să controleze boala prin modificări ale stilului de viață și dietei, cât și alături de tratamentul medicamentos specific. Singura mențiune de făcut este, din nou, măsura – mai mult de 3 porții de cireșe pe zi nu au avut efecte mai bune, iar o cantitate mai mare aduce un aport crescut de fructoză, un zahar cu efecte nefaste asupra metabolismului acidului uric. Deși se așteaptă studii mai mari pentru a face recomandări clare, cred că putem declara sezonul cireșelor sezonul luptei împotriva gutei. Start!

http://blackcherryjuiceinfo.com/wp-content/uploads/2013/03/gout-home-remedies.jpg

Recuperare ușoară!

Dr. Ioana Iftime

 

Bibliografie

  • Zhang Y, Neogi T, Chen C, Chaisson C, Hunter DJ, Choi HK. Cherry consumption and decreased risk of recurrent gout attacks. Arthritis Rheum 2012; 64: 4004–11.
  • Gelber, A. C. and Solomon, D. H. If life serves up a bowl of cherries, and gout attacks are “the pits”: Implications for therapy. Arthritis & Rheumatism, 2012; 64: 3827–3830. doi: 10.1002/art.34676.

 

Apr 01

Recuperarea șoldului protezat

http://i.telegraph.co.uk/multimedia/archive/02475/hip_replacement_2475365b.jpg

Artroplastia totală de șold, operație prin care se înlocuiește articulația șoldului cu o proteză, devine tot mai accesibilă și tot mai des efectuată în multe spitale românești. Calitatea vieții pacienților crește simțitor după și aceștia pot avea un stil de viață activ în continuare. Totuși, pentru ca rezultatele să fie cât mai bune și durata de viață a protezei cât mai lungă, odată munca chirurgului încheiată, începe munca și responsabilitatea pacientului.

Recuperarea după artroplastia de șold este un proces activ ce implică urmarea cu strictețe a anumitor indicații și interdicții specifice, precum și integrarea noului șold prin mișcare controlată sau kinetoterapie.

Unul dintre riscurile cele mai mari după intervenție este luxația protezei. Luxația se poate produce prin forțarea unei mișcări de la nivelul șoldului încă în curs de vindecare. Articulația șoldului este în mod natural una foarte mobilă, întrecută doar de umăr; șoldul poate face abducție (îndepărtarea membrului de corp), adducție (apropierea de corp), flexia coapsei pe bazin, extensia coapsei spre posterior, rotația internă și externă (orientarea vârfului piciorului spre exterior sau interior). Toate aceste mișcări trebuie făcute cu atenție, în viața de zi cu zi; iată câteva exemple:

  • Flexia coapsei pe bazin nu trebuie să depășească 900 , adică genunchiul să nu ajungă până la nivelul șoldului. Se evită: scaunele sau fotoliile joase, așezarea în cadă, aplecarea până la sol sau spre picioare. Unele dispozitive pot ajuta în acest sens: înălțător pentru scaunul de toaletă, cârlige pentru îmbrăcarea lenjeriei și șosetelor, suport pentru șezut în cadă etc. Un truc pentru ajuns la picior – pune genuchiul pe un scaun și atinge piciorul pe la spate. Truc pentru ajuns la sol – pune genunchiul de pe partea operată pe sol și celălalt la piept sau te poți apleca din genunchiul sănătos, cu sprijin în mână, în timp ce membrul sănătos e întins, în linie cu trunchiul.

http://brochures.mater.org.au/Home/Brochures/Mater-Adult-Hospital/Total-hip-replacement/thr_precautions.jpg

  • Adducția exagerată (genunchiul se îndepărtează de linia mediană a corpului). Se evită încrucișarea membrelor la nivelul genunchilor (poziția „picior peste picior”), se recomandă dormitul pe spate sau pe partea sănătoasă, dar cu amplasarea unei perne de abducție sau a unei pernuțe normale între genunchi.
  • Rotația internă sau externă a piciorului. Schimbarea direcției orientării corpului se face „în bloc”, coapsele trebuie să rămână cat mai mult posibil aliniate trunchiului. Se evită: poziția cu vârful piciorului spre interior, întoarcerea din talie (de exemplu să ne uităm în spate din mers), aplecatul spre lateral din scaun. Urcatul în pat și în mașină trebuie să respecte acest principiu: din poziția de șezut, corpul se rotează odată cu picioarele, așezându-le pe pat, respectiv sub bordul mașinii (și invers).
  • Abducția exagerată (îndepărtarea coapsei de corp). Pentru a intra în cadă fără a ridica piciorul peste marginea ei, transferul se poate face de pe un scăunel așezat alături, urmând același principiu ca și pentru pat.

O altă cauză frecventă de producere a luxațiilor sau chiar a fracturilor peri-protetice sunt accidentările. O perioadă post-operator, echilibrarea și redresarea vor fi afectate, astfel încât se încearcă prevenirea căderilor: îndepărtarea cablurilor, preșurilor, pragurilor, pieselor de mobilier ce pot fi obstacole, chiar animalelor de companie, nu se folosesc încălțări deschise la spate gen „șlapi” și la baie și în duș se pot amplasa covorașe anti-derapante. O atenție sporită în acest sens este necesară din partea pacientului încă nesigur pe el și a anturajului.

Reluarea unei vieți active cât mai curand este importantă atât pentru psihicul, cât și pentru recuperarea fizică a pacientului protezat. Câteva mici adaptări inițiale pot fi utile în acest sens:

  • câteva instrumente utile, ușor de improvizat sau ieftin de achiziționat, pot reda mai rapid autonomia: două și apoi o singură cârjă canadiană, înălțător pentru scaunul de WC și mâner de sprijin pentru ridicare, scăunel și preș anti-derapant în cabina de duș sau în cadă, burete/perie cu mâner lung pentru spălare, cârlige de rufe atașate la două bețe lungi sau bretele de pantaloni pentru tras lenjeria, pantalonii sau șosetele, încălțător și „descălțător”, cărucior pentru cumpărături sau greutăți, scăunel cu rotile și înălțime reglabilă pentru diversele activități casnice (spălat, gătit, călcat).

http://www.upmc.com/patients-visitors/education/PublishingImages/P-S/DressingClothes-1.jpg

http://brochures.mater.org.au/Home/Brochures/Mater-Adult-Hospital/Total-hip-replacement/thr_stairs.jpg http://www.trinityhealth.org/content/Joint_Replacement_Center/car.png

  • scările pot fi abordate cu ușurință astfel: urcarea se începe cu piciorul sănătos și coborârea cu cel operat, cârja se ține pe partea operată.
  • kinetoterapia se începe la 1-2 zile post-operator și continuă până la 2-3 luni. Kinetoterapeutul va încerca să tonifice musculatura, să crească mobilitatea articulară, să stimuleze propriocepția și echilibrul, va oferi sfaturi practice pentru a spori încrederea și autonomia pacientului protezat.
  • unele activități sportive pot completa și continua recuperarea; cele mai potrivite sunt plimbările, înotul (atenție la stilul „broască”), mersul pe bicicletă statică sau normală, pe teren neaccidentat (se alege bicicleta de damă, fără bară transversală, pentru a evita abducția excesivă la încălecat sau eventualele accidentări).

Medicul ortoped care a efectuat protezarea sau medicul ce coordoneaza recuperarea vor oferi indicații mai specifice fiecărui pacient, legat de perioada de îngrijire post-operatorie, sau alte indicații și contraindicații. Medicul trebuie consultat pentru orice nelămurire, de la medicație și controale, până la reluarea activității sexuale sau abordarea unor activități sportive mai dure.

Cu siguranță, însă, greutatea corporală este un aspect foarte important ce trebuie tratat cu mare atenție de către pacient. Fiecare kilogram in plus față de greutatea normală, înseamnă 3 kg în plus de solicitare la nivelul șoldului și, inevitabil, scurtarea duratei de viață a protezei. De aceea, după primele luni, un stil de viață activ și o dietă adecvată sunt cele mai importante aspecte, pe termen lung, ale recuperarii după artroplastia de șold.

https://cmorrisseo.files.wordpress.com/2012/07/living-with-a-hip-implant-what-society-thinks-funny.jpg

Dr. Ioana Iftime

Reabilitare medicală

 

 

Mar 05

Femeia ca atlet

https://exposinginspiration.files.wordpress.com/2011/08/shutterstock_103383050.jpg

În ultimele decenii, femeile au devenit tot mai active fizic, fie că este vorba de practicarea unui sport de performanță, fie pentru că pur și simplu adoptă un stil de viață sănătos. Acest fapt a dus la studierea particularităților corpului feminin în ce privește activitatea sportivă și predispoziția către anumite tipuri de leziuni.

Deși majoritatea sporturilor pun în valoare mai degrabă aptitudinile fizice ale bărbaților, precum forța, viteza sau rezistența, corpul feminim prezintă și el anumite atribute ce îl pot favoriza. Când vine vorba de gimnastică sau patinaj artistic, femeile sunt evident avantajate de plusul de flexibilitate și grație. Echitația, sailingul, cățăratul și, mai nou, cursele auto sunt sporturi mixte, în care concurenții sunt de ambele sexe, și, mai ales în cazul echitației, își împart în mod egal premiile; acestea sunt sporturi în care agilitatea, îndemânarea, coordonarea, inteligența și antrenamentul sunt mai importante decât alte atribute fizice, ceea ce face posibil ca femeile să poata concura și câștiga împotriva bărbaților.

http://i.dailymail.co.uk/i/pix/2012/08/07/article-2184976-146DFDD7000005DC-748_634x405.jpg

Dincolo de comparații, este clar că femeia ultimelor decenii este tot mai implicată în activități sportive, ceea ce o expune și efectelor secundare ale sportului – traumatismele și leziunile de uzură.

Anatomia și fiziologia femeii sunt construite în primul rând pentru a purta o sarcină, a naște și a crește copiii. Poate că sună misogin, dar nu putem acuza natura de sexism, ci doar de foarte mult simț practic; până la urmă, și aptitudinile fizice ale bărbatului sunt acolo pentru a permite acestuia să obțină urmași, și cărora să le asigure supraviețuirea.

Din punct de vedere al constituției, femeia este mai scundă, are bazinul mai lat, oasele mai subțiri, țesuturile mai elastice și au mai puțină masă musculară. Astfel, apar anumite anomalii ale alinierii și funcționării unor segmente corporale. Combinația acestor factori duce la o incidență mai mare a următoarelor leziuni la femei :

http://www.prevention.com/sites/prevention.com/files/images/news/featured_images/woman-exercising-on-floor-298x232.jpg

  • Contuziile cerebrale par a fi mai frecvente la femei, cu o recuperare mai lentă ;
  • Leziuni ale umărului ;
  • Patologia șoldului : ruptură labrală, tendinopatie de iliopsoas (snapping hip syndrome), tendinopatie gluteală, bursită trohanteriană ;
  • Leziunile ligamentului încrucișat anterior al genunchiului (LIA), cu o instalare ulterioară mai precoce a gonartrozei secundare ;
  • Patologia peri-patelară : sindromul patelofemural, subluxația patelară;
  • Fracturile de stres (tibia inferioară, metatars) și fracturile pe os osteoporotic, în urma accidentărilor ;

Metabolismul femeii este mai leneș și setat mai mult pe economie, astfel încât forța musculară este mai mică, energia se mobilizează mai greu, dar se reface mai repede, un motiv pentru care femeile exceleaza la marile probe de anduranță precum maratoanele sau super-maratoanele. Capacitatea femeii de a performa fizic la cote maxime este, însă, dependentă de echilibrul hormonal și de faza ciclului menstrual în care se află. De exemplu, forța musculară este mai scăzută și elasticitatea mai crescută în jurul ovulației, ca urmare a predominanței secreției de estrogen, ceea ce face ca riscul de accidentare să fie mai mare în această perioadă.

Apropo de metabolism și sistem endocrin, se vorbește la femeile sportive, în special la cele profesioniste, care fac mai mult de 12 ore de activitate fizică intensă pe săptămână, de triada femeii atlet, ce crește mult riscul de accidentare :

  • Energie disponibilă insuficientă (cu sau fără tulburare de alimentație) ;
  • Demineralizare și fragilizare osoasă ;
  • Dereglări menstruale.

Tulburările gastro-intestinale sunt o altă problemă frecventă, mai ales în rândul alergătoarelo de anduranță, care pot suferi de balonare, crampe sau constipație. Cauzele pare a fi deshidratarea și aportul caloric insuficient ce duce la atrofia mucoasei intestinale; de asemenea, se contraindică mesele mari înainte de efort.

Aceste patologii la care sunt mai predispuse femeile ce practică sportul pot fi evitate în primul rând prin cunoașterea și întelegerea lor, pentru a le preveni. Antrenamentul trebuie să cuprindă și exerciții pentru creșterea uniformă a forței musculare și a stabilității. Tonifierea musculară nu crește doar forța, ci îmbunătățește coordonarea și echilibrul. Tot pentru a îmbunătăți acești parametri, se recomandă antrenamentul neuromotor (exerciții proprioceptive). De asemenea, o femeie activă ar trebui să acorde un plus de atenție unei hidratări și nutriții adecvate, în acord cu efortul depus.

Femeia poate excela deja de multă vreme în domenii dominate timp de secole, de bărbați. Când vine vorba de sport, ea trebuie în primul rând să adapteze antrenamentul la particularitățile ei, și apoi să se adapteze ea la sport, care, așa cum spuneam, a fost conceput mai ales pentru corpul masculin. Un mod inteligent de a practica sportul poate asigura excelența și un minim de accidentări.

http://www.skinnytwinkie.com/wp-content/uploads/2012/06/bette-calman-yoga-peacock-e1340759993607.jpeg

Dr. Ioana Iftime

Reabilitare medicală

Bibliografie

Feb 05

Cochrane si dovezile pentru sanatate

cochrane logo

S-a estimat ca un medic ar trebui sa citeasca 17 articole stiintifice pe zi pentru a fi la curent cu noutatile aparute in domeniul in care practica. Bineinteles ca au devenit foarte populare articolele si ghidurile ce sintetizeaza rezultate din mai multe studii pentru a fi folosite in practica medicala. Sursa celor mai apreciate recenzii este grupul Cochrane. Acesta este o organizatie independenta, non-profit, formata din peste 31000 de voluntari din peste 120 de tari, care a devenit una dintre cele mai de incredere autoritati in „tragerea de concluzii” in domeniul medical.

S-a format in 1993, inspirandu-se de la un celebrul epidemiolog (Archibald Cochrane); acesta scria in 1971 o critica taioasa la adresa modului in care se practica medicina si a modului in care (nu) se utilizau rezultatele studiilor stiintifice si ghiduri de practica medicala. Folosind o metodologie standard si foarte bine pusa la punct, un limbaj cat se poate de obiectiv si un mod taios de a desfiinta rezultatele unor studii care nu se incadreaza in criteriile lor de calitate, grupul Cochrane a devenit un fel de „Myth Busters” medical… fara simtul umorului.

http://s3.amazonaws.com/mmc-beta-production/assets/7400/Laptop_checkup.jpg

 

Reversul medaliei este acela ca, spun unele voci, tendinta aceasta da a practica medicina numai conform dovezilor oferite de studii mari, foarte costisitoare si cu metodologie rigida (pentru ca aceasta sunt cele care indeplinesc normele de calitate „Cochrane”) este o amenintare la autonomia medicului si a concluziilor trase de acesta prin experienta profesionala. De asemnea, cred ca aceste criterii de calitate sunt intrucatva discriminatorii pentru ca exclud din start cercetarile pe fonduri mai mici sau pe solutii terapeutice care nu se preteaza la calculele statistice dorite, favorizand industria farmaceutica sau tehnologia ultra-performanta (sursa mare de fonduri si mai multa usurinta de testare).

 

Totusi, concluziile trase de analizele Cochrane sunt un standard, un „drum batut”, de la care „abaterile” spre variante mai potrivite individului se pot face prin experienta si cunostintele medicului; oricat de mare ar fi dorinta de a trata pacientul ca si individ, dar ca si tot, luand in calcul medicina traditionala mai putina pretabila analizei statistice, cred ca baza, „drumul batut” este oferit de aceste nepretuite sinteze standardizate a muncii a sute sau mii de minti luminate.

https://laikaspoetnik.files.wordpress.com/2009/01/explanation-cochrane-logo.png

Momentul devenit pilda in favoarea cruciadei pentru medicina bazata pe dovezi, este administrarea pe scara larga a corticosteroizilor mamelor ce nasc prematur. Primele dovezi asupra beneficiilor la supravietuirea bebelusilor au aparut inca din 1972, dar abia in 1992, dupa primul articol Cochrane ce sintetiza rezultatele foarte incurajatoare, aceasta terapie a intrat in ghidurile de tratament si in practica medicala pe scara larga; grupul se mandreste ca, astfel, au fost salvate mii de vieti de bebelusi.

Colaborativa Cochrane (desi imi vine sa-i spun si cooperativa) si-a anuntat saptamana trecuta prioritatile pentru 2015-2016 in ce priveste subiectele asupra carora doreste sa ofere clarificari prin noi recenzii sau actualizarea celor mai vechi; lista completa se poate gasi aici. Personal astept cu nerabdare sa aflu despre: tratamentul capsulitei retractile („umarul inghetat”), recuperarea vertijului, despre eficienta reala a bifosfonatilor in tratarea osteoporozei, a masajului sau suportului lombar in durerea de spate, a infiltratiilor intra-articulare cu steroizi in gonartroza, despre indicatiile cele mai adecvate pentru protezarea soldului si genunchiului. Dar sunt curioasa sa vad ce vor avea de spus si in ce priveste anumite aspecte ale recuperarii in Parkinson, scleroza multipla, AVC sau a fracturilor. Oricum, va tin la curent!

Sanatate! (bazata sau nu pe dovezi)

Dr. Ioana Nastase Iftime

Bibliografie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ian 24

Intelepciunea corpului dansand

http://i.ytimg.com/vi/3VpOGxip8Z0/maxresdefault.jpg

Vreau sa va povestesc despre o frumoasa carte si a sa frumoasa autoare pe care le-am descoperit. Nu sunt o pasionata sau – poate si datorita acestui fapt – o cunoscatoarea a artei si stiintei dansului, dar cartea aceasta este o incantare, atat pentru mintea mea avida de informatie in domeniul miscarii, cat si pentru mine ca persoana in cautarea echilibrului, sanatatii si frumosului. „The Feeling Balletbody – Building the dancer’s instrument according to BalletBodyLogic” este sinteza a aproape 30 de ani de experienta ca si balerina, coregraf, profesor si teoretician in stiinta baletului a norvegienei Annemari Autere.

Activitatea autoarei este foarte apreciata la nivel international, ea fiind un vorbitor regulat la conferinte despre dans si medicina dansului, sustine cursuri, academii de vara, preda la scoli de balet si la universitati. Anii de experienta s-au distilat intr-o metoda proprie de predare a dansului, pe care a numit-o BalletBodyLogic (logica trupului de balerin – traducere aproximativa), prin care doreste ca tehnica dansului si exprimarea artistica sa fie eficiente, cu un efort minim si fara accidentari.

„Noi, dansatorii, trebuie sa facem ca arta nostra sa para usoara si placuta ochiului. La atleti, in schimb, se admira efortul. De la dans se asteapta senzatia de lipsa de efort.”

Tehnica inovatoare a lui Autere porneste de la ideea ca dansatorul trebuie sa-si cunoasca corpul si sa-i inteleaga modul de functionare, respectand logica acestuia, asa cum un pianist trebuie sa stie teoria muzicala. Aplicarea unor reguli precum:

  • doar printr-o aliniere corecta a elementelor de structura ale corpului (oasele), acesta se poate misca armonios si fara risc de accidentare,
  • tehnica de dans corecta este dictata de muschii profunzi, de sustinere,

inseamna, sustine autoarea, un consum mai mic de energie si o solicitare mai mica, care permite dansatorului sa investeasca mai mult in aspectul estetic al dansului. In plus, respectand logica trupului, miscarile vor arata mai naturale si riscul de accidentare va scadea dramatic.

„Dansul ar trebui sa fie o binecuvntare pentrul corpul nostru!”

Accidentarile si sechelele lasate pe trupurile dansatorilor moderni sunt cauzate de „evolutia”  dansului modern care forteaza corpul in pozitii si miscari nenaturale. Daca primele generatii de balerini se miscau in limitele normale ale corpului si aratau ca oamenii obisnuiti, ultimele generatii de balerini sunt fortati sa se incadreze in tipare aproape imposibile de siluete subtiri cu flexibilitate si forta supra-umana. Daca standardele s-au schimbat, tehnicile de predare sunt depasite, ceea ce predispune la accidentari si aspect ce lasa de dorit.

Autere desfiinteaza logica indicatiilor nocive ale profesorilor de balet, folosind argumente stiintifice si experienta personala, precum: „ridicam coatele de-asupra capului, coboram umerii!”, „lipiti calcaiele, impingeti-le inainte si lipiti genunchii!”, „incordati fesele si impingeti calcaiele inainte!” etc. Va invit sa incercati si voi aceste indicatii si veti descoperi, ca si mine, cat de nenaturale sunt, sau chiar imposibile. Plus ca posturile de mai sus ar trebui folosite in miscare…

„Daca admitem ca nu este etic sa fortam corpul in pozitii din care este imposibil sa te misti, cu atat mai putin sa dansezi, devine evident ca evolutia scoliii de balet a mers prea departe. Ar trebui sa afirmam ca o miscare este etica doar daca iti da o stare de bine, neinsotita de contractii musculare generalizate.”

http://www.premieredanse.com/img/spot/childwithmomdancer%20(1).jpg

Autere abordeaza un alt subiect interesant: inceperea baletului la copii. Ea sustine ca daca un copil se apuca de balet la 5-6 ani, pana la varsta de 10 ani el poate dansa doar liber, de placere, pentru a-si descoperi corpul, ritmul, mediul. Si asta pentru ca, pur si simplu, un copil mic nu este inca suficient de dezvoltat psihic sau fizic pentru a aplica miscarile de balet – nu au coordonarea necesara, si oasele piciorului sunt inca prea moi. Corpul capata aptitudinile neuro-motorii necesare sa invete tehnica necesara intre varsta de 10-13 ani, mai devreme de atat se vor chinui inutil, vor invata gresit miscarile, si vor fi mai predispusi la accidentari.

„Sunt fascinata cum un copil de 6 ani se chinuie sa-si atinga, pe rand, degetul mare cu celelalte degete. Daca ii ceri sa faca asta cu ambele maini, se va uita la tine crucis. De fapt, el cred ca abia descopera ca are cinci degete la o mana. Walt Disney spunea ca Mickey Mouse are doar patru degete, pentru ca, pana la 6 ani, copiii se deseneaza cu patru degete la o mana!”

De fapt, nici nu este nevoie de atatia ani, pentru ca metoda ei de predare presupune invatarea baletului in 3 ani; acestia sunt suficienti pentru a „construi” (tipare de baza a miscarilor), „acorda” (tehnica, pasi si coordonare) si invata sa „canti” la instrumentul tau – corpul (variatii, dans pe pointe, pas de deux, stiluri, forme, diferite tehnici). Multitudinea de stiluri, estetici si expresii artistice sunt treaba pentru o viata.

Intr-un limbaj jovial, dar plin de informatii, alaturand fotografii, desene, anectode si citate, Annemari Autere povesteste, folosind personaje (muschiul Marcel, Tatal Gravitatie, Dna Plic pentru fascii), despre complexitatea anatomiei si fiziologiei miscarii, despre arta si tehnica dansului, in armonie cu intelepciunea corpului. Din acest motiv, nu cred ca tehnica si cartea ei sunt destinate doar profesionistilor, ci oricarui sportiv sau om obisnuit, dornic sa-si inteleaga corpul si sa se miste armonios.

Din pacate, cartea nu a fost tradusa inca in romaneste, iar eu nu am avut acces decat la o parte din ea, dar m-am bucurat sa o descopar pe aceasta Annemari Autere si a ei carte despre povestea mea preferata – povestea miscarii armonioase!

http://nautilusplus.com/content/uploads/2014/01/ballet-body.jpg

Dr. Ioana Nastase Iftime

Reabilitare medicala

Bibliografie

Noi 29

Covasna – Statiunea inimii

Pentru ca specialiatea mea include si balneologia si nu as fi vrut sa-mi inchei rezidentiatul fara sa cunosc prin propria-mi experienta facilitatile statiunilor balneare pe care le voi recomanda, mi-am propus sa vizitez, treptat, cat mai multe.

Prima oprire a fost Covasna, aleasa de restul familiei mai degraba pentru hotelul cu aer modern si occidental, fara sechele de „sanatoriu comunist”. Am fost incantata pentru ca deja acolo aveam ocazia sa vad, pe langa apele minerale, ceva mai comune, si celebrele mofete.

Cand exploatarea termala a Covasnai a inceput in anii 1880, acest targusor era deja cunoscut pentru apele minerale cu gust specific, numele sau tragandu-se din slavul „cvas” (acru). Cercetarile facute de catre specialisti, cat si rezultatele curelor balneare facute de-a lungul timpului aici, au impus Covasna printre cele mai importante si eficiente statiuni romanesti.

 

Datorita trecutului vulcanic al regiunii si structurii sale hidrogeologice complexe, in Covasna izvorasc ape minerale foarte bogate in compusi activi variati (bicarbonatate, clorurate, sodice, bromurate, feruginoase, carbogazoase sau oligominerale). Mofetele de aici alcatuiesc una dintre cele mai puternice emanatii de dioxid de carbon din Europa.

http://images7.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/06/10/6/7/608638941674301105842237-1430792-700_700.jpgStatiunea Covasna – 1972

Astfel, Covasna a devenit de referinta in tratarea, recuperarea si profilaxia bolilor cardiovasculare, dar si pentru boli ale tubului digestiv, hepatobiliare sau afectiunilor asociate (nevroza astenica, afectiuni metabolice, patologia aparatului locomotor). Inca din anii ’50-’60 s-a inceput utilizarea organizata a resurselor balneare in cadrul Spitalului de Cardiologie si hotelurilor, unde acestea se completau de partea de fizio-kinetoterapie; pe langa principala indicatie adresata afectiunilor cardio-vasculare, aici existau si doua sanatorii pentru tratarea sechelelor reumatismului articular acut si al hepatitei A la copii.

Dupa usoara decadere de rigoare de dupa Revolutie, statiunea a inceput azi sa reinvie, adaugand vechilor hoteluri comuniste renovate, care si-au pastrat aerul nostalgic, si cateva hoteluri noi ce reusesc sa imbine destul de bine notiunea de tratament balnear, cu partea de SPA, relaxare si agrement. Fiecare hotel are acces la propriul izvor de apa minerala si majoritatea si-au amenajat mofete artificiale (prin extragerea controlata a dioxidului de carbon din apa), pe langa aparatura de fizioterapie si facilitatile de SPA (sauna, piscina, tratamente corporale si faciale) ce completeaza bazele de tratament.

Covasna, este si numita „statiunea celor 1000 de izvoare de sanatate” datorita bogatiei in ape minerale cu o mare varietate a compozitiei fizico-chimice. Apa este folosita in mai multe tipuri de terapii:

  • Baia calda generala carbogazoasa produce, pe langa senzatia subiectiva de intepatura si caldura, o hiperemie (inrosire datorata vasodilatatiei) a pielii net delimitata la nivelul contactului cu apa, cu consecinta cea mai importanta a scaderii presiunii arteriale. Altele efecte sunt: stimularea metabolismului, echilibrare a sistemului nervos, marirea amplitudinii respiratiei. Balneatia externa este o terapie de reglare, de stimulare a reactivitatii. Indicatii: cardiopatie ischemica, recuperarea infarctului miocardic stadiu II-III (dupa minim 3 luni), unele forme de hipertensiune arteriala, valvulopatii compensate, operate, arteriopatii periferice obliterante, afectiuni venoase.

covasna cada minerala covasna apa minerala mana

 

 

  •  Daca dioxidul de carbon nu intalneste in drumul sau din adancuri nicio apa, apare la suprafata sub forma de gaz – Mofeta. Actualmente, majoritatea hotelurilor isi amenajeaza mofete artificiale, unde pot regla mai cu usurinta radioactivitatea si concentratia de CO2 in aer. Efectele principale sunt de scadere a tensiunii arteriale, cresterea fluxului sangvin cerebral cu 75%, crutarea energetica a inimii. Alte efecte ce pot fi benefice sunt scaderea aciditatii sucului gastric, mobilizarea acidului uric din tesuturi si cresterea eliminarii urinare a acestuia. Mofetele naturale, radioactive sunt mai eficiente asupra gutei si artrozelor. Indicatii:afectiuni cardio-vasculare, in special arteriopatie cronica obliteranta, HTA, recuperarea dupa tromboflebita si boala varicoasa, recuperarea dupa AVC de tip trombotic, guta, afectiuni degenerative articulare.

covasna instructiuni mofetacovasna mofeta

 

 

 

 

 

 

 

  • covasna aerosoliAerosolii cu apa minerala sunt folositi pentru efectele lor antiinflamatoare si trofice asupra mucoasei respiratorii, de fluidificare a secretiilor si mobilizare a cililor respiratori, benefice, in special, in boli cronice rinofaringiene, dar si ale aparatului respirator.

 

 

  • Cura interna cu apa minerala de Covasna se realizeaza consumand apa direct de la izvor de la buvetele amenajate special in incinta hotelului sau in statiune. Apele carbogazoase se indica in dispepsiile cu hipoaciditate, gastrite hipoacide, diskinezie si litiaza biliara, afectiuni inflamatorii cronice ale cailor urinare. Fiecare izvor are individualitatea sa fizico-chimica, si astfel indicatii diferite. Prin compozitia feruginoasa poate fi utila in anemia feripriva, prin compozitia alcalino-teroasa in gastrita, colita, hipocalcemie si alergii, iar prin continutul de sodiu, are efecte benefice asupra metabolismului lipidic si glicemic, cu ameliorarea sindromului metabolic.

covasna indicatii apa minerala covasna izvor 2

 

 

 

 

 

 

 

Toti acesti factori isi ating potentialul maxim mai ales prin efectul cumulativ, simultan al complexului de factori naturali ai statiunii: climatul, antrenamentul fizic dozat, fizioterapia, modul de viata, alimentatia etc. Aerul este unul curat, puternic ionizat negativ, aerosolii fiind alcatuiti din particule de apa si substante volatile specifice coniferelor. Climatul racoros, de depresiune intramontana, placut, fara excese termice, alcatuieste un bioclimat sedativ, de crutare pentru cei care vin aici. Frumusetea naturala maiestuoasa, dar totodata intima a zonei si obiectivele turistice creeaza un cadru ideal pentru o vacanta activa, de remontare fizica si psihica.

covasnaDr. Ioana Nastase Iftime

Reabilitare medicala

 

Bibliografie

  • Pagina oficiala Baile Covasna. www.bailecovasna.ro
  • Covasna. Web-site Wikipedia. http://ro.wikipedia.org/wiki/Covasna
  • L Munteanu, C Stoicescu, L Grigore. Ghidul statiunilor balneoclimaterce din Romania. Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1986.
  • E Berlescu et al. Indreptar pentru trimiteri la cura balneo-climaterica. Ed. Medicala, Bucuresti, 1965.
  • D Cinteza, V Marcu. Recuperarea medicala cardiovasculara – Note de curs. Ed. Balneara, Bucuresti, 2011.
  • C Munteanu. Apele minerale terapeutice. Ed. Balneara, Bucuresti, 2013.

Older posts «